Iar la școală, iar teste peste teste :))) Teste în primul rând personale, în care înveți de câte lucruri ai nevoie si vrei sa cari în spate, cata mâncare are nevoie corpul tău pentru o săptămână, cum va fi sa stai cu alți 15-20 de oameni intr-o camera, de cât de multe vrei sa înveți în așa experiență. Iar lucrurile învățate în scoala de iarna sunt multe și extrem de utile. Ce mi-a plăcut foarte mult la școala celor de la “Go Nomad” a fost varietatea subiectelor abordate și pusul informațiilor în practica, faptul ca am învățat de la echipament, prim ajutor la escalada pe gheata și noduri. A fost o experiență unica și inedită ce m-a învățat ca iarna pe munte nu înseamnă numai coltarii, mi-a readus aminte ce frumoși sunt oamenii și m-a făcut sa mă îndrăgostesc și mai mult de munte iarna. Acele gânduri “hmm încă nu știu”, “nu cred ca voi face fata”, “cred ca știu deja informațiile astea” credeți-mă ca pălesc în fata adevăratei experiențe.

 Mi-a placut atât de mult încât chiar atunci, la scoala de iarna m-am hotărât ca dupa 3 luni vreau sa urc și vârful Kazbek cu cei de la GoNomad. Și așa am și făcut :).

Pentru mine "Scoala de Iarna" organizata de GoNomad si Asociatia Montana Ciresarii, a fost primul pas sau cu alte cuvinte "fundatia" necesara pentru viitoarele experiente pe munti inalti, iarna...... La prima vedere "scoala" te duce cu gandul la multa rigurozitate, teorii peste teorii si evidentele testari. Toate aceste au sens daca li se adauga ingredientul special, oamenii. In primul rand cei 5 instructori fara de care cursurile si practica nu ar avea sens. Profesionisti si empatici....ai nevoie de mai mult??! Tind sa cred ca nu :D Pe langa goNomad si Ciresarii ai sansa sa-ti faci prieteni de pretutindeni, oameni pe care-i leaga aceeasi pasiune:muntele. Oameni sinceri si faini, demni de incredere, cu care o sa te mai intalnesti cu siguranta (pe un traseu...pe un varf):D Chiar daca zilele trec rapid, bagajul informational si practica antrenanta iti ofera o noua perspectiva asupra muntelui.... una mai sigura, oferind acestuia respectul cuvenit! Mersul in coarda, ice climbing-ul, citirea zapezii sau cursul de prim ajutor...toate acestea isi vor pune amprenta serios:) A fost o experienta unica, un amalgam de momente serioase necesare cu pauze si seri de voie buna! GoNomad or go home... Multumesc organizatorilor! The best

“Școala de Iarnă Retezat” pentru mine a fost o experiență inedită. Multe mi-am închipuit, desenat, vizualizat înainte de a ajunge în atmosfera Școlii. Ce să zic: a fost peste măsura așteptărilor mele, o Școala de viață! Ca să înțelegi cum e, tre să fii prezent acolo, să simți atmosfera, să trăiești fiecare clipă la maxim. Totul a fost gândit și organizat la cel mai înalt nivel! Un mare mulțumesc organizatorilor, datorită lor am devenit o echipă de oameni fumoși, iubitori de munte și de a învăța ceva nou! “Muntele Suflete unește și oameni împrietenește!” Am fost, am trăit, mai vreau!:) Va ador Nomazilor❤️

Scoala de iarna XXIV din RETEZAT --- --- Prima mea scoala de iarna, prima data cand port coltari, cand invat sa utilizez un piolet sau sa ma echipez/hranesc corespunzator pe munte, prima data cand citesc zapada, primul curs de prim ajutor, prima escalada pe gheata, primul rucsac de 20kg pe care il car in spate, iarna, prima frica spulberata si o alta limita depasita, pfff... un cumul de frustrari, anxietati, emotii si trairi, toate la un loc si toate separat... asta a fost scoala de iarna pentru mine. --- Stiti vorba aia: "Greu la deal cu boii mici", eh... uite asa m-am "trezit" eu cu un rucsac de peste 15kg in spate si inca unul mic de vreo 5kg, peste cel mare si vaaaaai de mine ce-am mai tras pana sus, pret de vreo 3 ore... cata munca de lamurire s-a dus cu mine ca sa ajung, sa nu ma intorc... limita de care am scris mai sus, asta era... stiind ca am probleme cu spatele si neavand voie sa ridic greutati, nu m-am incumetat sa plec pe munte mai multe zile dar mi-am luat inima-n dinti si de data asta am facut-o si aproape ca mi-a parut rau [de cateva sute de ori :)))))) ] ca am hotarat sa fac asta DAAAR, am avut cu mine, pe acest drum al durerii, pentru ca eu asa l-am numit, doi instructori care m-au sustinut si moral si fizic si datorita lor am reusit sa ajung la Cabana Gentiana.... da... tot ce am scris mai sus, este doar despre drumul pana acolo :))) de la cabana mai departe este ceva de vis si au fost 5 instructori, nu doar 2 :-) --- Se tin cursuri teoretice in fiecare zi, cateva pe zi si cursuri practice la fel. Desi vorba spune: "Teoria e simpla, practica ne omoara", ei bine, pentru mine a fost cumva invers, adica e buna teoria pentru ca fara ea e greu sa faci ceva corect insa practica-i ceea ce mi-a oferit mie multa bucurie si multe rasete. Acolo vezi de fapt ce stii sa faci din ce ai invatat, ce-ti iese si ce nu si esti tare uimit cand iti dai seama cat de putine stii de fapt. Dar pentru asta au fost cei 5 instructori acolo, cu noi, sa ne arate, sa ne invete, sa ne corecteze, sa ne intinda o mana de ajutor saaaaau sa ne intinda plase si curse, sa ne faca sa radem in timp ce si invatam. --- Zile faine, toate insorite si pline de bucurie au trecut repejor, cu oameni frumosi pe care abia i-am cunoscut, ma asezam seara la masa si discutam despre ce s-a petrecut peste zi; cu acesti noi prieteni cu care am lucrat in echipa atunci cand ne antrenam si in mainile carora, la nevoie, imi lasam viata, am trait o saptamana de neuitat, cu multe, multe emotii, am facut stocul de amintiri pentru iarna asta, am vazut peisaje de poveste, am ras, am plans si m-am intors acasa mai fericita, mai linistita, mai odihnita si cu dorinta de a repeta. --- Este dificil sa exprim in cuvinte TOT ce a insemnat pentru mine Scoala de Iarna, sunt sigura ca fiecare participant a trait emotii unice si repet cuvantul TRAIT pentru ca asta simti cu adevarat ca faci in Scoala de Iarna, traiesti... si nu cumva scopul nostru suprem este sa traim cat mai mult, si nu vorbim de ani ci de experiente si aventuri?! Ei bine, eu iti recomand aceasta experienta si te invit la urmatoarea scoala de iarna, sa TRAIESTI pe pielea ta tot ce se petrece acolo pentru ca este de-a dreptul minunat. --- Multumesc Go Nomad pentru tot ce faceti pentru noi in scolile de iarna, MULTUMESC ---

...si a fost Kazbek 2021! Greu de impartasit amalgamul de impresii: Georgia o tara speciala atat din punct de vedere geografic cat si cultural, experienta unor noi locuri, influentele dinspre Rusia dar si Orient, experientele culinare, ospitalitatea si bunavointa oamenilor, simplitatea si seninatatea lor, calmul si caldura din suflet; ramasitele unui trecut sovietic, elementele unei tari in curs de dezvoltare dar marcata in continuare de saracie si izolare geografica si apoi urmeaza natura. Muntii Caucaz impunatori, inalti, care iti transmit respect prin peretii de stanca verticali care brusc ti se desfasoara inaintea ochilor. Inaltimi ametitoare, trecerea de la intinse pajisti verzi catre solul vulcanic, suvoaiele salbatice de apa care se scurg din ghetar, aerul din ce in ce mai rarefiat, privelistea varfului spre care tanjesti. Din ce in ce mai aproape dar din ce in ce mai greu, procesul de aclimatizare care nu decurge cum te asteptai, diferite probleme cu care te confrunti si peste care trebuie sa treci, lipsa de somn, lipsa de energie, oboseala acumulata si totusi undeva gasesti rezerve nebanuite de energie sa mergi mai departe, totul culminand cu ziua de varf. Stii ca e ultimul efort, iti aduni toate resursele si treci peste oboseala, lipsa de somn, probleme si te impingi mai departe, si mai departe... pas dupa pas esti mai aproape si stii ca vei reusi. Privelistea zapezilor nesfarsite de pe platou, urcusul abrupt, rasuflarea gatuita de efort si lipsa de oxigen, bucuria locurilor, toate ti se ingramadesc in suflet. Ultima panta, stii ca vei ajunge acolo orice ar fi, explozia de bucurie la final, imbratisarea colegilor de coarda, imaginea panoramica de pe varf si pentru cateva minute simti ca lumea e toata a ta. Apoi intoarcerea care pare ca nu se mai termina, rezervele sunt deja pe sfarsite, caldura istovitoare degajata de ghetar care pentru cateva ore se transforma intr-o veritabila sauna, si intoarcerea in oras. Efortul e pe sfarsite si stii ca deja poti sa te bucuri de ascensiunea cu succes a unui varf de peste 5000 m. Ranile se vindeca, oboseala trece, revin zambetele si voia buna, berea de la final si pe fondul intoarcerii in tara raman doar amintirile si intrebarea daca vei dori sa urci si mai sus. Clar, vrei mai sus, dar unde? Care va fi urmatoarea aventura?

Nu sunt la prima tura cu Go Nomad si ma mandresc cu acest lucru. Nu te poti satura de ei, de experienta pe care o au si pe care o impartasesc cu drag, cu toti particiapntii; de siguranta pe care ti-o ofera si de distractia maxima de la stanca, distractie care continua pana in cele mai tarzii ore din noapte, la pensiune. La inceput pe unii i-au invatat iar altora le-au adus aminte ce presupune escalada, cu tehnici, metode, noduri, echipament s.a.m.d., ca apoi sa punem in practica cele aflate. Au fost trei zile in Cheile Ampoitei, trei zile cu vreme si voie buna, am escaladat, am facut rapel, am catarat la liber si am savurat, la baza stancii, delicioasele si renumitele placinte facute la Pensiunea Mama Luta. Multumesc Go Nomad pentru o experienta unica si deosebita.

O vale deosebit de frumoasa. Tura perfecta pentru cei ce vor sa se initieze in Vaile de Abrupt.

O tura superba! A fost o experienta de neuitat!