Radu Calomfirescu

Radu Calomfirescu

Dacă e să existe un concurs pentru cel mai activ ”corporatist”, suntem siguri că Radu va avea un loc binemeritat pe podium. Pasionat de maratoane montane, a alergat munții în lung și-n lat, a participat la nenumărate competiții și, mai nou, a început să descopere munții și sub altă formă decât alergând. La cât de determinat îl știm – nu se va opri și va merge tot mai sus...

1.    Poveșteste-ne despre tine. Cum s-a născut dragostea ta pentru munte?

Dragostea pentru munte a fost dintotdeauna în mine, a fost nevoie doar să iasă la suprafață și lucrul acesta a venit firesc, prin câteva din pasiunile mele: pescuitul la munte (păstrăv), alergarea montană, snowboard-ul/splitboard-ul, drumețiile.

2. Care a fost prima ta experiență montană?
A fost una oribilă :)
Eram undeva în clasa a IX-a și profesorul de sport ne-a dus în Retezat. Am împrumutat un rucsac din acela de pe vremuri, cu cadru, l-am umplut cu conserve, mi-am luat niște bocanci grei și incomozi, un echipament sport (din bumbac) și am hotărât că voi sta la cort cu un coleg. În prima noapte a plouat torențial și cortul nostru rudimentar a fost invadat de apă. Am sfârșit prin a ne ruga de colegii care stăteau la cabană să ne primească.
Dar dincolo de aceste amănunte, am rămas fermecat de frumusețea Retezatului care și astăzi are aceeași putere asupra mea.
3. Povestește-ne despre cea mai frumoasă tură a ta
Cea mai frumoasă tură de până acum a fost cu siguranță cea din Georgia, vara lui 2021 și evident, dacă vorbim de Georgia, vorbim despre Kazbek. Dincolo de amalgamul cultural pe care ți-l oferă Georgia și care mi-a umplut sufletul încă de la primii pași, această tură a fost primul contact cu munții înalți. Mai fusesem în Alpii Francezi la peste 3000 m să mă dau cu snowboard-ul, însă munții Caucaz au ceva aparte.
Sunt impunători, înalți, îți transmit respect prin pereții de stâncă verticali care brusc ți se desfașoară înaintea ochilor. Înălțimi amețitoare, trecerea de la întinsele pajiști verzi către solul vulcanic, șuvoaiele sălbatice de apă care se scurg din ghețar, aerul din ce în ce mai rarefiat, priveliștea vârfului spre care tânjesti – toate ramân imprimate în memorie pentru mult timp.
Aclimatizarea nu a decurs prea bine pentru mine dar am reușit să găsesc rezerve nebănuite de energie și sa merg mai departe.
Ziua de vârf a fost cu adevarat specială: am reușit să îmi adun toate resursele pe care le aveam, să trec peste lipsa de somn, problemele cu stomacul și să mă împing spre zăpezile nesfârșite de pe platou, să înving urcușul abrupt, să savurez ultima pantă și să experimentez acel moment unic cu explozia de bucurie de la final și îmbrățișarea colegilor de coardă. Imaginea panoramică din vârf și senzația că toată lumea e a ta e ceva greu de exprimat în cuvinte.
A fost cea mai frumoasă senzație dar și cel mai intens efort pe care l-am făcut până acum în această viață (incomparabil chiar și cu maratoanele sau ultramaratoanele de alergare montană).
4.    Ce sfaturi ai da unei persoane care vrea să meargă pentru prima oară pe munte?
Să aleagă un ghid montan bun. Ghidul cu siguranță îi va da toate sfaturile necesare cu privire la traseu, prognoza meteo, îmbrăcăminte, alimentație, etc. E tentant și romantic sa mergi singur pe munte, dar poate fi în aceeași măsură periculos dacă nu știi ce faci.
Sau mai poate sa meargă împreună cu un prieten experimentat :)
5.    Cum te alimentezi pe munte?
În general caut să aleg ceva cu un gust cât mai bun și greutate cât mai mică, care să îmi aducă aportul caloric necesar pe masura efortului. De asta, în majoritatea cazurilor, aleg alimentația de tip dry-food care are și avantajul de a se prepara ușor, fiind necesară doar apa.
6.    Ce nu-ți lipsește niciodată din rucsac?
Frontala, folia de supraviețuire, trusa de prim ajutor și ochelarii de soare.
7.    Escaladă, drumeție, via ferrata sau munți înalți – ce alegi?
Munți înalți, drumeție, via ferrata. Escaladă nu am încercat încă, dar nu e niciodată prea târziu :)
8.    Ce îți zic părinții când te duci pe munte? Își fac griji pentru tine când ești plecat în tură? 
Tata nu își mai poate face griji ,dar cred că mă veghează de sus. Mama este puțin îngrijorată fie că plec la munte, mă duc să alerg, în drumeție, cu splitboard-ul, sau la pescuit, dar are încredere în mine că nu mă expun la riscuri necalculate.
9. Ce planuri de viitor ai?
Să mai ajung pe munți înalți, preferabil peste 6000 m :) și să continui cu alergarea montană și turele de drumeție alături de prietenii de la GoNomad evident!


 

← Înapoi la Nomazii

CONTACTEAZĂ-NE

+ 40 758 69 60 60

mad4nomad@gmail.com

330106, Aleea Plopilor, Bl. G2, Mun. Deva, Jud. Hunedoara, Romania