Alice Moldovan
Alice Moldovan
Întotdeauna cu zâmbetul pe buze și săritoare la nevoie, pe Alice o vei găsi mereu înconjurată de oameni și veselie.
La invitația unui prieten, Alice a acceptat provocarea de a ni se alătura prima dată, fără să știe ce o așteaptă și ... de atunci au urmat multe alte tabere interesante.
Încă de mic copil, am fost atrasă de mișcarea în aer liber, fie că vorbim de cunoscutele jocuri ale copilăriei, fie că vorbim de orice activitate sportivă în afara casei. Am practicat câțiva ani buni tenis și atletism de performanță, plus alte sporturi pe care doar le-am încercat. Ideea era simplă, atâta timp cât era o activitate care să mă epuizeze fizic și o puteam realiza în natură, eram dispusă să încerc orice. Pentru unele am dezvoltat o pasiune, cum ar fi înotul, care pentru mine este ca aerul pe care îl respir.
Legat de munte, pot spune că acesta a avut mereu un loc special în inima mea, de pe vremea când, copil fiind, parinții mă duceau pe trasee de munte. Calmul, liniștea și frumusețea acestuia sunt copleșitoare, de neegalat, iar atunci când pot combina muntele cu apa… rețeta fericirii mele este completă.
Nu mai țin minte care a fost prima, pentru ca eram doar un copil, nu îmi amintesc nici toate locurile în care mă duceau părinții mei. Faceam drumeții ușoare, spre cascade sau spre nu știu ce puncte de interes… îmi aduc aminte că îi evervam câteodată pentru că mi se înfundau urechile și mă văitam continuu.
Pe vremea aia nu mă bucuram prea mult de călătorie, destinația era importantă. Acum lucrurile stau altfel. Bineînțeles există și acum bucuria reușitei, dar satisfacția pe care ți-o oferă traseul până să ajungi la destinație este mult mai importantă. Oamenii cu care pleci la drum sunt piesa de rezistență și am câștigat prieteni cu care am împărtășit momente frumoase, cu care m-am bucurat de peisaje unice, de liniște și tot ei mi-au dat imboldul de a visa la mai mult…
Cea mai frumoasă tură a fost chiar prima, Tabăra de escalada, alpinism și via ferrata din Baia de Fier cu Asociația Montană Cireșarii și Go Nomad. Acolo am văzut muntele din altă perspectivă. Nu știam ce înseamnă escalada și nici via ferrata, dar după două zile de teorie și practică, am zis: asta e ce vreau să fac, asta îmi aduce bucurie și satisfacție. Am descoperit o nouă pasiune. Simt că mă definește, îmi găsesc echilibrul și liniștea de care am nevoie și sper că voi putea practica escalada și via ferrata cât mai mult timp posibil.
Să aiba curaj să incerce, să nu îi fie teamă de nimic. Muntele îți aduce liniște în suflet, îți umple inima cu bucurie și viața cu oameni frumoși.
Sunt o persoană care dorește să consume preparate din carne cât mai rar posibil și reușesc să fac asta doar dacă nu sunt pe munte :). În ture, simt nevoia să mănânc produse mai consistente și aici clar introduc carnea în “peisaj”, dar și dulciuri, foarte multe dulciuri.
Apa, dulciurile și frontala sunt nelipsite din rucsacul meu indiferent de ce tură sau activitate vreau să fac.
În momentul de față aleg, fără doar și poate, escalada și via ferrata.
Îmi ureaza drum bun și cer senin
Nu cred că își fac griji sau, cel puțin, nu arată și nici nu îmi spun… eu cred că liniștea lor se datorează faptului că ei știu că am ales o echipă de elită cu care plec în ture, echipa în care am încredere totală.
Să mă apuc de drumeții lungi, munți înalți și cățărare pe gheață.
Vreau să mă pregătesc pentru cățărat pe munte iarna și nu numai. Până acum m-am axat mai mult pe escaladă și via ferrata, am făcut câteva drumeții, dar nimic serios. Însă muntele nu este o pasiune pasageră, acum mi-e clar.
Drumeții și munți înalți, asta am de gand să fac cât de curand. Dar nu vă gândiți că vreau să dovedesc cine știe ce vârf… sunt o simplă “cățărătoare” de weekend, care tânjește după liniște, peisaje frumoase și momente unice.
