Pe munte e frumos, indiferent de vreme. Ne-am convins in tura noastra de pe Ciucas, unde am combinat cursurile de initiere de mers pe munte iarna cu o drumetie in conditii de white out, ninsoare abundenta si vant patrunzator – a fost un adevarat “botez” montan!
Sambata, dupa ce am ajuns la cabana, ne-am cazat si ne-am revigorat cu o masa usoara, apoi am facut rucsacurile pentru provocarea ce avea sa ne-o ofere muntele. Am inceput traseul spre varf, invatand si practicand bazele unui mers pe munte in conditii hibernale, dar si de siguranta. Astfel, am invatat cum se foloseste corect echipamentul de iarna, am practicat mersul pe zapada cu coltarii si pioletul pe diferite suprafete, cum se abodreaza pantele in functie de gradul de dificultate, in ascensiune, in coborare sau traversare. Mai mult, am batut urme spre varf, zapada fiind virgina. Dupa apusul soarelui, am invatat si cum sa renuntam la varf pentru siguranta grupului.
Intorsi cu bine la cabana, am fost intampinati cu o cana de vin fiert, ce ne-a incalzit corpul si sufletul si a pus bazele unei seri magice, alimentata de o mancare deosebita, condimentata cu un mini concert de chitara (e greu sa urci si sa cobori cu chitara la cabana, dar merita tot efortul) si stabilind ca a doua zi, dis de dimineata, sa mai incercam o data sa atingem varful.
A doua zi, la 6:30, eram deja afara, inconjurati de aceeasi ceata densa, in schimb fara vantul napraznic ce ne matura toata urmele in cateva minute. Cunostintele si deprinderile din ziua precedenta ne-au ajutat enorm sa ne indeplinim dorinta, de a sta pe varful Ciucas 2 ore mai tarziu! La cabana ne astepta micul dejun si un nou traseu de reintoarcere spre parcarea din Valea Berii, pe parcursul caruia am discutat despre structura zapezii, avalanse, modul de citire a zapezii si reguli de baza necesare de respectat pe muntii inzapeziti. La final, muntele a apreciat eforturile noastre, aratandu-ne si partea sa insorita, bineviotoare, calma si frumoasa.