Maroc – o țară plină de atracții atât de diverse, încât nici nu știi de unde să începi. Ocean, deșert, munți, vestigii istorice, mirodenii, artefacte, minarete, caravane, negustori... Frumusetea Marocului este dată de o istorie străveche și de imbinarea culturilor arabe, africane și europene. Toate fac din Maroc o țară obligatoriu de vizitat, mai ales când ai ocazia să încerci din toate si mai ales când ai șansa să începi un nou an aici.
Primul punct în călătoria noastră a fost Marrakech. Bulevardele largi cu clădiri impresionant de mari (dar nu pe verticală), centrul vechi cu străduțe ce te duc cu gandul direct către "1001 nopți", foarte multă lume, foarte multe mașini, scutere, biciclete și trăsuri pompoase, negustori la tot pasul - toate amestecate într-un haos, în care există reguli nescrise, știute doar de localnici.
După ce am gustat din atmosfera Marrakech-ului, am pus "traista în trăsură" și am ajuns și pe malul Atlanticului. Desigur că am pus pe noi niște sare de ocean, culegând-o printre valuri, ca mai apoi să întâlnim noul an pe terasă, cu un pahar de șampanie și cu noi planuri. Nu au lipsit nici degustările de bucate, nici plimbările pe străduțele pline de vânzători.
O altă zi ne-a dus spre platourile de producție a multor filme celebre. Am fost un pic în pielea vedetelor de cinema. Am mai vizitat și alte locuri excepționale: Aït-ben-Haddou, aflat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, fiind unul din punctele de vânzare de pe traseul comercial care lega Africa sahariană de Marrakech; Văile Dades și Todra de-a lungul cărora sunt răsfirate numeroase localități străvechi, locuite până în prezent; am descoperit orașul Trandafirilor, patria cuțitelor marocane și orașul smochinelor.
Cireașa de pe tort a apărut odată cu cămilele, pe spatele cărora am mers spre cerul înstelat al Saharei. Seara, în tabăra berberă, am cântat și am dansat sub ritmul tobelor, cum le sta bine unor adevărați nomazi.
Ultima parte a expediției noastre a fost pe munte. Am urcat poteca însoțiți de luna plină, am fost întâmpinați de culorile uimitoare ale răsăritului pe la mijloc de traseu, am savurat soarele dătător de viață la altitudinea de 4165 m - astfel ne-a primit Toubkal - cu brațele deschise și cu o vreme superbă.
Așa am petrecut anul vechi și am întâlnit noul an – cu experiențe, emoții și descoperiri noi!