Melania Gal-Joo

Mereu activă, mereu deschisă spre noi aventuri, mereu în căutare de experiențe inedite, Melania te cucerește cu atitudinea ei prietenoasă și curiozitatea inocentă. Și nu contează faptul că activează într-un domeniu foarte serios, de fiecare dată când ne revedem în ture, redevine copilul gata să exploreze lumea înconjurătoare cu toată energia. 

1.    Povestește-ne despre tine. Cum s-a născut dragostea ta pentru munte? 
Hey, mă numesc Melánia, dar toți prietenii mei îmi spun Meci (Meți). Sunt inginer și o fată îndrăgostită de artă și de munte. Îmi place mult să călătoresc ca un nomad, m-am plimbat de două ori pe El Camino și am fost voluntară în Nepal. Ambele experiențe m-au ajutat să-mi cunosc limitele mai bine și să cunosc oameni și culturi speciale.

2.    Care a fost prima ta experiență montană? 
Totul a început în 2018, când eram în Coreea de Sud. Cu doi prieteni am decis să urcăm pe cel mai înalt punct al țării, Hallasan (1947 m), care este un vulcan de pe insula Jeju. În ziua respectivă toate traseele au fost închise, deoarece era interzisă urcarea din cauza vremii nefavorabile, cauzată de un taifun (puternic vânt, ploaie abundentă și nori peste tot), dar cumva ???? am reușit să urcăm. În acea zi mi-am dat seama că nu pot trăi fără frumuseţea munţilor şi provocarea urcărilor.

3.    Povestește-ne despre cea mai frumoasă tură a ta. 
Cea mai dragă tură pentru mine a fost expediția la Kazbek cu nomazii. A fost o tură bine organizată, unde am avut ocazia să cunosc cultura și spiritualitatea georgiană/caucaziană în timp ce am urcat pe Kazbek-ul.
A fost prima mea experiență într-o tabără de bază montană, și prima expediție când am trecut prin procesul de aclimatizare. 

4.    Ce sfaturi ai da unei persoane care vrea să meargă pentru prima oară pe munte?
Să fie bine documentat și informat înainte de drumeție, să aibă tot echipamentul necesar și să nu plece niciodată singur. Eu am urcat odată pe un munte tehnic (Grossglockner via Meletzkigrat) fără echipamentul potrivit și fără cunoștințele necesare. Experiența m-a învățat să nu mă mai joc niciodată cu norocul meu pe munte.

5.    Cum te alimentezi pe munte?
Eu sunt o persoană care nu mănâncă mult pe munte, supraviețuiesc cu batoane proteice, nuci și fructe. Dar încerc să mă hidratez cât mai bine.

6.    Ce nu-ți lipsește niciodată din rucsac?
Trusa de prim ajutor, frontala și ciocolata :D Dacă este iarnă, atunci sigur nu vor lipsi supramănușile mele de la Black Diamond, pentru că cea mai mare frică a mea este că îmi îngheață degetele.

7.    Escaladă, drumeție, via ferrata sau munți înalți – ce alegi?
Munții înalți, sunt pasionată de ei, fiecare are o altă poveste pe care aș dori să o descopăr. În aprilie merg în Nepal să urc pe Lobuche Est (6145m), cu care o să stabilesc un nou record personal. În același timp, această expediție îmi oferă oportunitatea de a cunoaște persoane noi și de a-mi revedea prietenii din Nepal.
Fiecare expediție e o posibilitate de a cunoaște oameni, țări, culturi noi, și nu în ultimul rând limitele mele, de aia îmi plac așa de mult!

8.    Ce îți zic părinții când te duci pe munte? Își fac griji pentru tine când ești plecat în tură?
Mamei mele întotdeauna îi este frică, când aude că merg într-o altă expediție montană și încearcă întotdeauna să mă ”descurajeze”, deși și ea merge pe munte în fiecare weekend. Ea a început să meargă pe munte la vârsta de 60 de ani și de atunci merge 20 km (sau mai mult) pe săptămână pe munte. Sunt foarte mândră de ea.

9.    Ce planuri de viitor ai?
Mi-aș dori să urc pe cele mai înalte vârfuri muntoase ale continentelor Pământului (7 Summits), să învăț să zbor cu parapanta, să fiu voluntară în Africa și să am nenumărate aventuri alături de Go Nomad.