Dan Radu

De la a doua tură deja, Dan și-a permis să deschidă ușa care ducea spre o experiență de viață neobișnuită și spre sufletul său, punând pietrele de temelie a unei relații de prietenie de lungă durată. Dacă te întâlnești cu Dan pe traseu, să știi ca are multe de povestit, la fel cum ne-a povestit și nouă câte ceva.

1. Povestește-ne despre tine. Cum s-a născut dragostea ta pentru munte? 
Dragostea pentru munte nu s-a născut, a apărut. și nu a fost muntele cât au fost oamenii pe care i-am cunoscut aici și care m-au primit cu toată deschiderea pe care o aveau la dispoziție. Animal social fiind, văd muntele direct proporțional cu oamenii pe care îi urmez în ascensiune; în cazul de față, frumos. Pentru mine, este un drum în viață.

2. Care a fost prima ta experiență montană? 
Lângă Xi'An, China, locul de unde pleacă Drumul Mătăsii, unde am urcat în 6 ore și coborât în 5, 2154.90 metri de trepte, pe Hua Shan (华山）. Până în ziua de azi, picioarele nu m-au iertat pentru acea experiență.

3. Povestește-ne despre cea mai frumoasă tură a ta. 
Merg pe munte cu frecvența cu care Daniel Day Lewis joacă în filme. Dar atunci când merg, știu că vine și nominalizarea la Oscar. Depinde de fiecare persoană în parte; pentru mine fiecare drumeție cu Go Nomad este o poveste în sine. Se întâmplă ceva cu mine când mă întorc în mediul citadin. Sunt același om în altă carcasă, mai frumos, mai plăcut la ochi, mai fericit și astfel, apar și oameni noi, la fel de frumoși, în viața mea.
Cea mai frumoasă expediție a fost ultima, în primăvara 2021, când am încercat ascensiunea pe Moldoveanu, prin Valea Viștei. Era al treilea drum către cel mai înalt vârf din România. La 2544 nu am mai ajuns din cauza vremii, dar îl vedeam de pe creastă și îmi amintesc ce gândeam atunci: "E în regulă, nu am nevoie de tine, te-am urcat vara trecută, acum mă bucur să te vad și atât". Condiția fizică mi-o depășisem și realizarea era mai mare decât veleitatea nejustificată a unui superlativ bifat. O vorbă din montaniarzii bătrâni spune așa: "Când te vei întoarce, muntele va fi tot acolo."

4. Ce sfaturi ai da unei persoane care vrea să meargă pentru prima oară pe munte?
N.R.: urmează un moment de publicitate, de care suntem mândri :)
Mergeți cu Go Nomad. Oamenii ăștia iți respectă viață cu aceeași seriozitate cu care și-o riscă pe a lor. Dacă se întâmplă să nu mai ai aer, tu nu îi vezi, dar sunt în spatele tău și se asigură că ești în regulă, și o fac în așa fel încât tu să nu intri în panică. Nu a fost cazul meu, dar am văzut cu ochii mei ce strategie folosesc și sunt ireproșabili. O spune un om inteligent, dar nu și cel mai responsabil. 
Eu știu ce înseamnă să pleci, vara, de la Balea Lac spre Cabana Podragu, de la ora 3 după amiază, în blugi, pulover de crăciun și cu ghiozdan de laptop pe spate, trecând prin sentimentul că viață ți se va termina aproape de Fereastra Zmeilor. Bocancii sunt motivul pentru care mai respir și azi, iar providența a fost bună cu mine să nu ajung la știri. Nici măcar ca exemplu de "Așa nu!".

5. Cum te alimentezi pe munte?
Sandvișuri și dulciuri pentru energie.

6. Ce nu-ți lipsește niciodată din rucsac?
Ce îmi spune ghidul să nu îmi lipsească. Dar întotdeauna se întâmplă să îmi lipsească câte ceva și acolo mă ajută Go Nomad. Dar voi să nu faceți așa, căci nu putem fi doi la fel. Ghidul nu poate lua câte 3 geci în plus sau 5 perechi de mănuși...

7. Escaladă, drumeție, via ferrata sau munți înalți – ce alegi?
Escalada pentru depășirea limitelor, via ferrata pentru sentimentul de a trăi, drumeție pentru bucuria de a mă revedea cu oamenii dragi și apropiați sufletului meu, munții înalți pentru drumul către interior. There, I said it.

8. Ce iți zic părinții când te duci pe munte? Își fac griji pentru tine când ești plecat în tură?
Știu că merg pe munte, dar nu îmi spun prea multe. Sunt niște informații abstracte pentru ei. Nimeni nu poate trăi prin corpul altui om. Copii, trăiți-vă viața! Simțiți! Iubiți, plecați, priviți! O să vă mulțumiți mai târziu.

9.  Ce planuri de viitor ai?
Kazbek și Elbrus.